Category Archives: Examene De Limba Engleza

Consiliere educationala

Ce ne dorim pentru copii nostri?

Evident cu totii ne dorim ca ei sa fie sanatosi si sa se bucure de o viata sociala, profesionala si personala care sa le aduca implinirea materiala cat si satisfactia succesului pe toate planurile.

Urmatoarea intrebare este: cum putem sa ii ajutam in implinirea acestor scopuri? Care sunt demersurile pe care noi, parintii le putem intreprinde si mai ales cand este momentul potrivit pentru fiecare din ele? Desigur inca din clipa in care ii aducem acasa de la maternitate viata noastra se schimba dramatic si pentru totdeauna, grija pentru binele copilului devenind prioritatea noastra absoluta. Asa s-a intamplat de sute de ani, asa este si acum, in mod firesc. Dar daca pana nu demult parintii se ocupau mai ales de aspectele de sanatate fizica si bunastare materiala ale copilului, precum si de educatia celor “7 ani de acasa”, dupa care scoala, sistemul institutional de educatie lua in sarcina sa educatia formal-academica a unui tanar si asta era sufficient, azi lucrurile incep sa se schimbe.

Lumea in care traim este mult diferita de cea in care am crescut si ne-am format noi, adultii de azi, este intr-o schimbare atat de rapida, incat din pacate scoala, sistemul educational nu poate tine pasul cu aceste schimbari, tocmai pentru ca este un sistem, un angrenaj destul de greoi, care are o mare inertie si care este victima propriilor intentii generoase. Tocmai pentru ca isi propune sa ofere aceeasi educatie – sanse egale- tuturor tinerilor, tocmai incercarea de a oferi o solutie buna, viabila, utila pentru TOTI, este ceea ce impiedica flexibilitatea si capacitatea de adaptare rapida la nevoile fiecarei generatii.

Ne-am obisnuit deja sa auzim despre angajati care au ramas fara servici din varii motive. Dintre acestia unii reusesc destul de repede sa se puna pe picioare, sa isi gasesca un alt job si sa se adapteze din mers, iar altii din pacate raman blocati in situatia data, complet incapabili sa iasa din ea, sa o rezolve, sa gasesca ceva de lucru si in cele din urma in afara de lipsurile materiale se vor confrunta cu probleme psihice, chiar familiale, etc. Putem noi ca parinti sa evitam ca pe viitor copilul nostru sa faca parte din a doua categorie? Si daca da, atunci cum si mai ales cand?

Da, putem si niciodata nu este prea devreme.

Parintii se impart in mare in cateva categorii: cei care au incredere deplina in sistemul de invatamat, in scoala de stat, pe principiul “ ai mei nu treceau pe la scoala nici cand era sedinta cu parintii si uite ca am ajuns om.”Acestia nu constientizeaza cat de mult s-a schimbat societatea si mai ales cat de mult se va schimba in continuare, in perioada cand acesti tineri vor fi adulti. De asemeni nu constientizeaza cu ce probleme se vor confrunta ca adulti copiii de azi, cu cine vor concura pentru un job, cum sunt ceilalti copii din aceeasi generatie si din cele apropiate si mai ales cum/unde se situeaza propriul copil prin comparatie cu colegii de generatie. Ne vedem copilul acasa, cum se comporta cu parintii/ restul familiei si rareori realizam ca intr-un grup de copii de aceeasi varsta se comporta poate total diferit. In perioada gradinitei si a scolii primare mergem sa vorbim mai des cu “doamna”, care are mai multa sau mai putina disponibilitate de observatie si de comunicare. Uneori doamna ne semnaleaza unele probleme referitoare la copilul nostru- de care noi tinem sau nu seama – si de multe ori nu ne semnaleaza nimic deosebit. Dar dupa ce copilul ajunge la gimnaziu, si mai apoi la liceu, parintele vorbeste din ce in ce mai rar, inspre deloc cu “doamna”. Din nou, exista multiple si variate motive, dar din pacate copilul resimte aceasta lipsa de comunicare parinte-profesor cu consecinte pe termen lung.

Mai sunt apoi parintii care constientizeaza ca scoala nu poate oferi tot ce este necesar in educatia unui tanar azi si sunt doritori sa investeasca in educatia copilului, dar tot din lipsa de informatii fac acest lucru fie incomplet, fie inadecvat, fie cu multe sincope.

Pentru a sti ce anume ar trebui facut, este bine sa plecam de la a ne imagina unde va fi copilul nostrum peste 20-30 ani. Hai sa ni-l imaginam: speram ca va fi sanatos,ca va avea o familie armonioasa, copii pe care ii va iubi si pe care va trebui la randul sau sa ii creasca si sa ii educe, ca va avea un job care sa ii asigure venituri pentru un trai decent si satisfactii profesionale, oportunitati de promovare, etc si nu in cele din urma, speram ca va fi inconjurat de prieteni si ca se va bucura de respectul si admiratia colegilor si a intregii comunitati.

Implinirea personala, familiala si sociala sunt esentiale desigur in viata unui om, dar in acest material ne vom ocupa doar de viata profesionala urmand ca pe celelalte sa le tratam in materiale ulterioare.

Acum sa ne imaginam putin cum va arata societatea in care va trai acest adult? Bazat pe schimbarile din ultimii 20 ani si pe imaginea societatilor din statele mai dezvoltate decat Romania, presupunem ca schimarile sociale vor fi si mai rapide, ca vor aparea job-uri pe care azi nu ni le putem imagina, ca vor folosi tot mai  mult si tot mai multe gadget-uri computerizate in rezolvarea sarcinilor de servici, ca vor trebui poate sa isi schimbe locul de munca sau chiar domeniul de mai multe ori de-al lungul vietii profesionale –aproximativ 40 de ani. Ei bine, ce calitati si ce abilitati ar trebui sa aiba acest adult –care acum este in devenire- pentru a face fata cu success de-a lungul unei jumatati de secol de acum inainte?

Un posibil punct de plecare sunt competentele definite in mod oficial de UE ca fiind esentiale pentru adultii secoloului 21,preluate  si de catre tara noastra:

Iata cele opt competente cheie:

Aceste competente pot fi detaliate in sub-competente si abilitati si le puteti gasi si studia aici:

Sau putem incerca o categorizare mai simpla: competente personale, sociale si profesionale, cu mentiunea cu unele din ele vor interfera, anume competente care ne sunt utile in viata personala si sociala vor fi comune cu cele care sunt utile in viata profesionala. Evident, in fiecare profesie sunt utile un set de competente specifice meseriei respective, dar exista si competente utile in toate meseriile sau altfel spus, calitati pe care toti angajatorii le cauta la angajatii lor, sunt dispusi sa le plateasca foarte bine si mai ales ele stau la baza succesului profesional al oricarui individ.

Acestea ar fi:

Competente personale si profesionale: managementul eficient al timpului, competenta de a stabili prioritati clare si obiective cuantificabile, de a rezolva eficient problemele (analiza cauzelor, identificarea solutiilor, stabilirea pasilor de urmat, implementarea lor consecventa),de a  respecta termenele, de a folosi cu usurinta diverse aplicatii pentru PC sau telefon mobil, competenta de calcul (statistic, procentual, interpretare de grafice,etc), de a identifica si exploata eficient resurse financiare, de a gasi si studia/citi in mod critic informatia, initiativa, perseverenta, simt de raspundere, atitudine pozitiva, flexibilitate, gandire critica si gandire creativa, atitudine pro-activa, asumarea responsabilitatii, capacitatea de a invata din critica constructiva si de a oferi feed-back constructiv, identificarea punctelor tari si slabe la sine si la ceilalti si exploatarea lor constructiva, capacitatea de a relationa eficient individual/in grup, de a se motiva pe sine si pe ceilalti, de a media/solutiona conflicte,etc

Competente de comunicare verbala, scrisa sau orala in limba materna si in una-doua limbi straine: competenta de a analiza si sintetiza esenta unei text ( ideile principale), de a face un rezumat, de a organiza un set de idei in mod logic si coerent,intr-o ordine oarecare(cronologica,cauza-efect,etc) capacitatea de a construi un argument, de a fi convingator, de a-si adapta stilul de comunicare la diverse categorii de auditoriu/clienti, de a se concentra pe aspectele pozitive, de a intelege nevoile/prioritatile/valorile altei persoane/grup de persoane, a aduce observatii pertinente ( capacitate de analiza,atentie, ascultare activa), de a tine un discurs public,etc

Este clar pentru orice adult care lucreaza ca toate aceste calitati/abilitati sunt deja neceare si fiecare dintre noi le posedam si le utilizam intr-o masura mai mare sau mai mica. Este de asemeni clar ca cel care le poseda si utilizeaza, pe cat mai multe din ele, la un nivel cat mai inalt – chiar daca nu neaparat in mod constient- are mai mult succes social, profesional si personal.

Din pacate, in pofida bunelor intentii si a teoriilor vehiculate, sistemul centralizat de invatamant nu poate sa cultive/dezvolte aceste abilitati decat in mica masura si in nici un caz in mod coerent si sustinut, transversal (la toate obiectele studiate intr-un an/ciclu) si/sau longitudinal (de-a lungul celor 12 ani de scoala). Adultii care azi cunosc un succes profesional peste limita si-au dezvoltat aceste capacitati altfel decat la scoala, in mod individual, prin alte metode si activitati, au invatat din mers, mai degraba empiric si aleator.

Deci cum putem noi ca parinti sa ne ajutam copiii sa aiba cat mai multe din aceste abilitati – este ne-realist sa ne imaginam ca un singur adult poate fi performant in toate, dar putem sa incercam sa le dezvoltam cate putin pe toate.

Primul pas este sa constientizam ca putem sa facem si altceva decat doar sa ne trimitem copilul la scoala 12 ani in fiecare zi. Al doilea pas este sa incercam sa ne cunoastem copilul ( la diverse varsate avem diverse modalitati de a face acest lucru) si in al treilea rand este esential sa ne informam cu privire la oportunitatile  de ocupare a timpului liber al copilului care exista si care ne sunt la indemana (functie de varsta si posibilitatile/interesele copilului, functie de posibilitatile materiale ale familiei, functie de locul unde domiciliem, etc). Si unde putem gasi informatia? Sursele sunt diverse: internetul, alti parinti, profesorii, psihologii. Va recomand sa le incercati pe toate, dar inainte de a lua o decizie sa consultati totusi un specialist in educatie care il cunoaste pe bine copilul dumneavoastra si care va poate face recomandari personalizate. Acesta este fie un psiholog, fie profesorul diriginte, fie un alt profesor cu experienta si care cunoaste bine copilul. Nu in ultimul rand este important sa discutati serios cu copilul, indiferent de varsta lui si sa ii cereti parerea in legatura cu ceea ce ar dori sa faca in timpul asa-zis liber.

In materialul urmator vom sugera cateva cateva posibile activitati de timp liber pentru copiii de diverse varste si cateva directii de urmat pentru parinti.