Scoala romaneasca isi deprima elevii este titlul unui articol de pe Official Media, in care domnul Solomon Marcus critica manualele folosite in scolile noastre si vine cu cateva sugestii de rezolvare a problemei.
Ca profesor si parinte, nu pot decat sa fiu de acord cu domnia sa. Da, manualele, la toate obiectele, la toate nivelurile de studiu sunt, dupa parerea mea special gandite, concepute pentru a-i indeparta pe copiii mai mari si mai mici de scoala, de dorinta de a invata, cel putin din carti, de ora de curs si in final de sistemul scolar in general. Nu voi intra aici intr-o analiza a manualelor, ele pot fi consultate de oricine este interesat, fie in raftul de carti a propriului copil, fie in magazinele de carte.
Si ce putem face pentru a schimba acest lucru? Cine ar trebui sa isi asume un demers coerent in acest sens? Primii interesati ar fi parintii, dar contactul lor cu scoala este orizontal, ei se confrunta doar cu problemele copilului lor intr-un anumit an de studiu. Parintii nu au de unde sa stie ca anul viitor ii asteapta ceva asemanator, sau si mai rau. Evident, ma refer la acei parinti care sunt implicati in viata scoalara a copilului lor. E greu de spus daca acestia sunt o majoritate sau o minoritate. Oricum pana cand isi dau seama ca nu copilul lor este cel care trebuie blamat, ci un intreg sistem – pana la urma manualele sunt doar o componenta a sistemului, scoala romaneasca are multe alte probleme de rezolvat – copilul se apropie de finalul scolaritatii si parintele respira oarecum usurat, preferand sa isi canalizeze fortele pe examenele finale si pe tranzitia copilului spre urmatoare etapa de viata.
Si deci nu mai raman in joc decat decat profesorii care au o viziune de ansamblu, pe verticala- pe ciclulri de studiu- cel putin fiecare la obiectul sau. Din pacate, fiecare din noi credem- cel putin pana ajungem sa fim si parinti cu copii de varsta scolara – ca doar la obiectul nostru manualele si programa sunt prost gandite. Si mai este si sentimentul ca te lupti cu morile de vant si de ce nu, apare demotivarea care are la baza o serie intreaga de factori, pe care nu doresc sa ii discut acum si aici.
Fapt este ca daca noi, profesorii nu ne vom mobiliza sa tragem un semnal de alarm in mod coerent si vehement, nimeni altcineva nu o va face. Constienti de responsabilitate sociala pe care o avem, haideti sa ne unim fortele si sa gasim solutii viabile, realiste si mai ales responsabile pentru redresarea scolii romanesti, in pofida tuturor scuzelor pe care ni le-am putea gasi. Da, stiu ca am fost si suntem umiliti, desfiintati ca si categorie sociala cu constiinta de sine, ca toata energia pe care o avem ne este absorbita de efortul de a supravietui, ca suntem supusi la presiuni de toate felurile si multe altele, dar dintre toti actantii din sistemul educational de stat, eu personal, nu vad pe nimeni altcineva, capabil si interesat sa schimbe lucrurile in bine cu adevart, in afara de noi, profesorii.